A fi sau a nu fi...transparent!
Cuvântul ”transparență” generează pe Google aproximativ 900.000 de rezultate, iar ”transparency” aproximativ 130.000.000, majoritatea fără nici o legătură cu sensul dat de optică.
În ziua de astăzi, orice instituție care se respectă, de stat sau privată (atunci când lucrează cu mulți clienți și imaginea este importantă) se autoproclamă ca fiind transparentă. Mai mult, pentru instituțiile publice există chiar și o lege care reglementează ”transparența”. Dar cum se întâmplă de obicei la noi, există legea, dar aplicarea ei este facultativă. În Italia de exemplu, pentru a ajuta instituțiile să nu ”uite” să facă publice informațiile stabilite prin lege, a fost creat un site, Busola transparenței (La Bussola della Trasparenza) care monitorizează toate site-urile instituțiilor publice (din 65 de universități monitorizate, 46 îndeplineau criteriul transparenței în proporție de 100%).
Cu toate acestea, cât de transparente sunt organizațiile care se declară astfel? Ești transparent doar fiindcă publici pe un site niște informații pe care le selectezi (era să scriu cenzurezi) cu multă grijă? Ca fizician, am învățat că atunci când în calea unei radiații optice se interpune un mediu material oarecare, se produc trei fenomene, cu intensități diferite, în funcție de radiație și de material: o parte din radiație se reflectă, o parte este absorbită și doar o parte este transmisă, această ultimă parte caracterizând gradul de transparență al mediului. Am mai învățat că practic nu există o transparență totală, și foarte interesant, un mediu poate fi relativ transparent la anumite tipuri de radiație și aproape opac, la altele. Ca de obicei, viața este mult mai complexă, iar analogiile pe care le putem face sunt limitate.
Din punctul meu de vedere, transparența decizională este foarte importantă într-o organizație. Atunci când se înțelege de ce trebuie făcut un lucru, acesta devine mai ușor de acceptat. Să nu uităm că înghițim medicamente amare deoarece suntem convinși că ne fac bine. Atunci când avem posibilitatea să ne exprimăm punctul de vedere în mod deschis, suntem mai împăcați chiar dacă el nu a fost acceptat de majoritate.
Transparența mai este foarte importantă și datorită faptului că lipsa ei semnalează de obicei existența unei probleme, a ceva care trebuie ascuns. Nu cred că un lider corect este deranjat de transparență. Cei care însă au o problemă cu etica sau legalitatea se vor plânge în permanență că transparența excesivă nu este bună. Oare nu își dau seama că tocmai lipsa de transparență este cel mai bun indicator că acolo este ceva ilicit?
Într-un articol despre importanța transparenței în afaceri Gina Soleil spune: ” Transparency is the living action of truth.” Eu îi dau dreptate. Voi ce părere aveți?