Am adus nimicnicia la putere

Sunt anumite amintiri din copilărie sau adolescență care prin nu știu ce mecanisme rămân extrem de vii în memorie și după zeci de ani, deși nu sunt legate de evenimente remarcabile din viața noastră. Un astfel de exemplu în ceea ce mă privește este cuvântul nimicnicie. Avem cred 16 ani și eram pasionat de rebus și enigmistică. Un rebus auzit la radio m-a captivat în mod deosebit. Îl reproduc aproximativ: desenați o literă e și apoi o ștergeți. Soluția trebuia să fie un cuvânt de 10 litere. Nu mai îmi amintesc exact cât a durat până am găsit soluția, dar știu exact unde eram când am găsit-o, iar imaginile de atunci îmi sunt încă vii în minte. Soluția era simplă: nimic, nici e = nimicnicie.

Era un cuvânt relativ nou pentru mine, îi cunoșteam vag sensul, așa că m-am dus la dicționar: nimicnicie = Lipsă de valoare sau de însemnătate. Întâmplarea face că în ultima vreme cuvântul îmi vine tot mai des în minte văzând ce se întâmplă în jurul meu. Nu sunt un pesimist, nu văd pretutindeni potențiale catastrofe, însă nu pot să nu mă întreb încotro ne îndreptăm.

Ce mă deranjează cel mai tare este dispariția tot mai accentuată a sistemelor de valori clasice. Au dispărut valoarea, erudiția, cultura, respectul și bunul simț, înlocuite de grobianism, lașitate, oportunism, incultură, aroganță și lipsă de scrupule. In tot mai multe funcții s-au cățărat indivizi pentru care nu contează decât bunăstarea proprie, indiferent de metodele prin care este obținută. Corupția, hoția, spolierea sunt cele mai importante instrumente pe care trebuie să le stăpânească un șef al zilelor noastre. De obicei, indivizii de acest gen erau și lipsiți de educație. Lucrurile s-au schimbat și aici. Este de neînțeles pentru mine cum oameni educați, cu care poți avea o conversație interesantă, pe care îi poți vedea drept potențiali prieteni, se dovedesc doar lipsiți de scrupule și de respect, fățarnici și mincinoși. Cum poți asocia cultura și valoarea cu un bărbat care umilește o femeie, o colegă, prin violența și promiscuitatea limbajului?  Și sunt peste tot. Primari, directori, șefi de partide sau de instituții, lideri politici, miniștrii sau secretari de stat, judecători și procurori, medici sau profesori. Au proliferat și au creat un sistem. Un sistem al lor, în care normalitatea mea sau a noastră nu mai are loc. De fapt noi, cei care avem alte idei despre normalitate nu mai avem loc în sistem.

Ce mă sperie este faptul că oamenii îi acceptă așa cum sunt. Nu am cum să fiu de acord cu puncte de vedere de genul: ”A furat, dar a făcut și câte ceva pentru noi!”. Dar oare câte se mai puteau face cu ceea ce a furat? Lăsând la o parte faptul că furtul în sine este ceva rău. Sau ”Nu e corect ce i-a făcut lui X, dar cu mine nu are nimic!”. Dar oare până când? Dacă vei fi următorul pe lista lui? Îi întreb pe toți cei care sprijină nimicnicia: Merită?

Recentele rezultate de la alegerile locale m-au făcut pentru prima oară să mă întreb ce rost mai are? Dacă un individ care a fost prins în flagrant și condamnat pentru luare de mită ca primar este reales de urbe cu o largă majoritate în aceeași funcție, înseamnă că normalitatea mea are o problemă. Și nu este singura: fanatismul religios, extremismul de toate felurile, terorismul sunt atât de prezente în lumea de astăzi încât tind să intre în normalitate. Dar nu în a mea, bazată pe ceea ce spunea Schiller: “Munca este condiţia vieţii, scopul îi este înţelepciunea şi fericirea, răsplata”. Poate că în zilele noastre dictonul ar trebui schimbat în: ”Fărădelegea este condiția vieții, scopul îi este parvenirea și banii, răsplata”. Văd eforturile lor de a ne elimina cu totul, fizic. Calcă pe cadavre, la propriu și la figurat. Dacă nu ai religia care trebuie, culoarea potrivită, trebuie să mori! Dacă nu accepți ilegalitățile pe care ei le fac, trebuie să pleci! Șicane, hărțuire, atacuri la persoană, denigrare, înscenare, totul este permis. Cazul Berbeceanu este un bun exemplu în acest sens. Și nu este nevoie să vă uitați prea departe în jurul vostru ca să vedeți și alte exemple.

Nimicnicia a ajuns la putere. Adusă și menținută de noi!