De campanie

Ultimele zile au fost foarte interesante pentru mine din multe puncte de vedere. Dincolo de problemele tipic românești (sau nu), trebuind să lupt cu zvonuri veninoase sau dezinformări la limita denigrării în loc să-mi prezint ideile, am avut bucuria să (re)descopăr plăcerea dialogului. Mi-au făcut o deosebită plăcere cele aproape două ore petrecute sub tirul susținut al întrebărilor studenților, în care am descoperit un partener serios, interesat de ceea ce se întâmplă, dornic să afle cât mai multe, pentru a decide în cunoștință de cauză. Una dintre reacțiile discuțiilor avute până acum mi-a atras în mod deosebit atenția, deoarece la sfârșitul unei lungi liste de întrebări primită prin email de la un coleg, am găsit descris modelul său de rector. Am fi tentați să credem că într-un proces electoral, fiecare dorește în primul rând ceva pentru sine. Există totuși și alegători care își doresc un anume tip de oameni care să îi reprezinte. Aceasta deoarece schimbarea trebuie să vină de la lideri. Vă las pe voi să comentați ideile de mai jos.

Și, "în sfârșit", nu pot să închei fără a vă descrie în câteva trăsături modelul meu de rector (ordinea este aleatorie):
1) să fie în permanență conștient că ocupă doar o funcție, vremelnic, ca toți ceilalți aflați în funcții de conducere la nivele inferioare, și că nu este proprietarul instituției  - și că, într-o zi, va reveni printre 'muritori'.
2) să știe că are o fișă a postului, ca orice alt angajat, și nu poate trece dincolo de ea (fără consecință) - unde sălășluiește abuzul.
3) să pună mai presus de orice legea și moralitatea; bunul plac (starea momentană de spirit, dispoziția, sentimentele etc.) nu are ce căuta în procesul decizional.
4) să rămână egal cu sine pe toata perioada mandatului (să nu i se urce la cap).
5) să nu se creadă de neînlocuit.
6) să ducă corabia la mal cu tot cu echipaj!
7) să fie preocupat în primul rând, și în permanență, de starea de spirit a subalternilor, de nivelul de satisfacere a nevoilor lor, de prezența pe fața lor a zâmbetului.
8) să-mi zâmbească și dacă îl critic.

Vă mulțumesc, domnule profesor!