Deja vu

Trăim fără îndoială vremuri ciudate și interesante. Când am început acest blog, m-am gândit că are nevoie de niște cuvinte care să îl definească, și am ales Respectul, Valoarea și Transparența, principii pe care eu le consider fundamentale în viața noastră și pe care încerc să le promovez și să le respect. Tot în acest blog am promovat cu mai multe ocazii conceptul de gândire critică, absolut necesar, mai ales în ziua de astăzi, când suntem asaltați de informație, de multe ori falsă sau insidioasă.

Am încercat în aceste zile să-mi fac o părere despre ce se întâmplă, iar concluzia mea a fost că am mai văzut lucruri similare, chiar dacă la cu totul altă scară.

Dar înainte de a trece la discuția propriu-zisă vreau să subliniez câteva lucruri generale. Trăim într-o democrație, imperfectă ca orice democrație, însă așa cum spunea Churchill, cred că este cel mai bun sistem inventat până acum. România a trecut printr-un proces electoral, în urma căruia s-a format o majoritate, aceasta urmând să conducă destinele țării în următoarea perioadă. Punct.

Nu mă interesează nici datorită cui sau din cauza cui a câștigat cine a câștigat, sau a pierdut cine a pierdut. Ceea ce îmi doresc, este ca cei care ne conduc să dea dovadă de Respect pentru noi toți, să promoveze Valoarea și să acționeze Transparent. Ceea ce mă interesează, este ce face pentru a ne fi la toți mai bine în continuare. Și asta nu înseamnă în acest trimestru, nici măcar în acest an. Mă interesează ce se va întâmpla în mulți ani, cum vor trăi copiii și (sper) nepoții mei. Deja mă simt înșelat.

M-am săturat de aberații cu Soros, cu câini, cu multinaționale care își obligă angajații să protesteze (inclusiv cele din Bacău, Alexandria sau Brăila), cu regele, cu scenarii apocaliptice ale site-urilor specializate în reptilieni conform cărora România urmează să se dezmembreze. M-am săturat de invective, injurii și ură viscerală.

Să revenim la problemă și deocamdată la fapte. A început mai întâi jocul vine ordonanța, nu e ordonanța, care ordonanță? Primul semn de întrebare: cum poate să spună cineva, care a declarat public faptul că tot ceea ce face guvernul este controlat de partid și că este singurul care cunoaște programul de guvernare, că el nu știe nimic despre ordonanțe? Un prim ministru care nu merita nici măcar un microfon la o conferință de presă s-a apucat de capul lui să reformeze justiția? S-a început apoi cu o discuție aproape patetică despre condițiile din închisori și despre cât de mult ne costă că nu grațiem câteva mii de oameni. Alt semn de întrebare: a fost o  perdea de fum? În ultima săptămână nu am mai auzit practic pe nimeni care să insiste pe acest subiect. Următorul semn de întrebare: de ce un guvern responsabil și bine intenționat cere avizul unor instituții ale statului asupra unor reglementări fundamentale, cum este Codul Penal, și fără să aștepte, în aceeași zi (sau mai bine zis noapte), le aprobă și le și publică în Monitorul Oficial. Era prea riscant să aștepte până la ora la care începea programul dimineața? Urgența era atât de mare că nu se mai putea aștepta măcar o zi până se primea un punct de vedere al instituțiilor la care chiar guvernul l-a cerut ?

Am citit ordonanța, nu spun că am și înțeles-o, tocmai de aceea am fost interesat să văd și punctele de vedere ale cât mai multor oameni care se pricep. Am citit punctele de vedere ale celor din guvern, ale unor specialiști recunoscuți în domeniu, argumentația avocatului poporului, luările de poziție ale instituțiilor din domeniu și ale marilor universități. A apărut o altă întrebare: de ce punctul de vedere al guvernului nu este susținut nici de avocatul poporului, nici de instituțiile din domeniu, nici (mai ales) de marile universități, nici de majoritatea specialiștilor recunoscuți?

Mai vreți și alte întrebări (altă-ntrebare!)? De ce partenerii strategici ai României au fost foarte tranșanți împotriva ordonanței? Sunt chiar așa de ușor de dezinformat? Chiar nu mi-o imaginez pe Angela Merkel documentându-se pe Facebook! De ce niște reprezentanți ai media cunoscuți prin neimplicarea politică, cum ar fi Pro TV și Europa FM au ales tocmai acum să se implice? De ce n-au făcut-o în campania electorală dacă aveau un interes? De ce sute de mii de oameni au ales să iasă în fiecare seară în stradă (și vă rog să încetați cu spălatul creierului!)? De ce o mulțime de vedete care nu s-au implicat niciodată politic au ales tocmai acum să-și spună punctul de vedere? De ce demisionează miniștrii și primari care aveau posturi călduțe și reprezentau partidele aflate la putere? De ce un site ca https://dexonline.ro protestează printr-un banner? De ce nu a fiert așa Facebook-ul înainte de alegeri? Soros și multinaționalele putea câștiga alegerile cu mult mai puțini bani decât cheltuiesc acum pentru a scoate atâția oameni în stradă în fiecare zi și acum nu mai aveam subiect de discuție.

Răspunsul meu este că oamenii au înțeles că sunt mințiți. Spuneam că am mai văzut lucruri similare. Organizații în care persoane lipsite de scrupule și morală, lupi îmbrăcați în blană de miel, au reușit să ajungă în frunte, și odată ajunși acolo, au început să-și pună în aplicare planurile malefice. Au pervertit sistemul, s-au înconjurat doar de yesmeni și oportuniști, de obicei fără valoare, deoarece sunt mai ușor de controlat. Folosesc o retorică bine pusă la punct, în care jumătăți de adevăr sunt pervertite pentru a indica un cu totul alt sens. Mint cu seninătate, le tremură mustața când cineva li se opune și nu se dau în lături de la nimic pentru a câștiga puterea absolută și pentru a distruge opoziția. Declamă cu fiecare ocazie interesul pentru oameni și dorința lor dezinteresată de a face bine, însă faptele lor spun altceva. Lipsa de valoare a celor care ar trebui să aducă progresul se vede rapid, lucrurile stagnează sau involuează. Nu contează, bunăstarea personală și controlul absolut sunt importante. Cine comentează este înfierat cu mânie proletară, este identificat drept dușman al umanității și cauza tuturor relelor. Și o spun așa de des și așa de convingător, încât spală creiere. Din fericire, nu pe toate. Însă destule. În primul rând ale celor care cred că dacă stau cu ochii închiși rezolvă problema. În fond nu este a lor.

Dacă ați reușit să citiți până aici, vă ofer drept subiect de meditație două citate:

”Puterea nu corupe oamenii; oricum, dacă proştii ajung într-o poziţie de putere, ajung să corupă puterea.” - George Bernard Shaw;

”Puterea nu corupe. Teama corupe... probabil teama de a pierde puterea.” - John Steinbeck.