Despre gândirea critică

Atacurile mârșave de vineri seara din Paris m-au marcat profund. Consider Franța a doua mea patrie, am trăit acolo aproape un an, am cunoscut oameni deosebiți, am prieteni buni, iar Parisul are pentru mine un farmec aparte, dat poate și de lecturile copilăriei și adolescenței, dar și de frumusețea locurilor vizitate de nenumărate ori. Însă locul nu este cel mai important lucru. Ceea ce m-a zguduit cel mai tare este acțiunea în sine, mentalitățile din spatele ei și implicațiile pentru societatea noastră.

Nu sunt specialist nici în strategii politice sau militare, nici în psihologie și nici în religie. Nu propun soluții globale. Așa că îmi voi exprima un punct de vedere ca nespecialist despre oameni, despre manipulare și spălarea creierului și despre educație și gândirea critică. Nu sunt prea multe teme, deoarece sunt toate legate între ele.

Societatea umană trece printr-o profundă schimbare în esența sa. Tehnologia care ne-a făcut viața tot mai ușoară în ultimele decenii începe să-și arate efectele secundare, negative. Cu un volum tot mai mare de informație la dispoziție, cu un program tot mai alert, devenim din ce în ce mai superficiali și mai neinstruiți. Pare paradoxal, însă accesul foarte ușor la un volum mare de informație ne face să știm tot mai puțin. Mai puțin din ceea ce contează, deoarece mare parte din informație este falsă (voit sau nu) sau legată de frivolități. Cel mai grav este că oamenii nu mai gândesc cu mintea lor. Sunt manipulați sau împrumută tot mai mult ideile altora, consideră adevărată orice informație care vine de la o sursă pe care o consideră credibilă, de obicei aceeași.

De câte ori nu ai auzit în ultima vreme exprimări care încep astfel: ”Dar n-ai auzit ce au spus cei de la ... (de obicei un post TV cu un discurs evident partizan)”, sau ”Am citit pe Facebook că...”, sau ”Eu urmăresc toate emisiunile lui ... (un moderator TV de la una din televiziunile de mai sus) fiindcă tare bine le mai zice!”.

Și astfel, cu oameni din ce în ce mai superficiali, apar cei care profită de situație, cei care manipulează și spală creiere. În ziua de astăzi este de multe ori suficient să fii un bun orator pentru a deveni un lider. Nu mai contează ce știi să faci, sau cât de corectă este informația pe care o transmiți, contează doar cât de credibil ești. Sunt la Discovery câteva filmulețe foarte interesante din acest punct de vedere (The Mind Control Freaks series).

Cine profită de această situație? Sunt mulți și la nivele diferite: de la infractorul mărunt care ”te face din vorbe” (vezi metoda accidentul), trecând pe la diverși șefi ajunși la nivelul maximei incompetențe și care trebuie să își mascheze limitele, la autocrați care au reușit să deturneze spiritul democratic și au creat un sistem dictatorial pe care se luptă să îl mențină, până la psihopați capabili să convingă pe alții că uciderea unui număr cât mai mare de oameni este dictată de divinitate.

Cum recunoaștem psihopații? Cei care doresc o aprofundare a subiectului pot căuta Psychopathy Checklist—revised (PCL-R), un instrument de evaluare bazat pe studiile psihologului canadian Robert D. Hare. Pentru o evaluare simplă, iată câteva din semnele distinctive ale unui psihopat: prezența convingătoare, chiar carismatică, agresivitatea, inadaptabilitatea socială, lipsa prietenilor, aroganța și narcisismul, lipsa de empatie, paranoia, setea nemăsurată de putere.

Uitați-vă puțin în jurul vostru. Veți recunoaște cel puțin un astfel de personaj.

Cum putem lupta împotriva manipulării, a manipulatorilor și a psihopaților? Răspunsul meu este: gândirea critică.

Nu o să vă dau o definiție elaborată a gândirii critice, concept pe care l-am studiat o perioadă, cam cu zece ani în urmă. În esență, gândirea critică presupune culegerea informațiilor din surse cât mai diverse și prelucrarea lor printr-un mecanism propriu de gândire pentru a formula propriile concluzii despre un subiect.

Un exemplu simplu. Pe canalele oficiale se spune despre X că este un dușman al organizației (instituție, universitate, oraș, țară), că acțiunile sale vor distruge organizația etc. (demascarea inamicului public). Pentru a trage o concluzie, urmărește câteva lucruri: Este X o alternativă credibilă la actuala conducere a organizației? A făcut până acum X ceva care să îl demaște ca dușman al organizației, sau din contră, a construit și a acționat în folosul organizației? Actuala conducere a organizației și-a creat un sistem de menținere a puterii și privilegiilor care ar putea fi amenințat de X? După ce îți vei răspunde la aceste întrebări (și altele similare) analizând faptele și nu vorbele, vei putea lua decizii pe baza unei gândiri critice.

Concluzia? Educația care are la bază conceptul gândirii critice trebuie să fie prioritate pentru educatori și pentru sistemul educațional. Să învățăm copii și tinerii să gândească cu mintea lor, nu să preia concepte și idei gata formate. Și mai ales, să ne (re)obișnuim noi să gândim critic!