Despre nou si vechi

Am început în joacă și iată că scriu acum a patra mea postare. Sper să nu devin dependent! Sau, ca să fiu corect, sper că ceea ce scriu mai place și altora.

Astăzi m-am gândit să scriu despre nou și vechi, dar mai mult despre nou. Ideea mi-a venit când mă documentam cu privire la strategiile și planurile strategice ale universităților din Europa. Am găsit un film de prezentare al universității Rey Juan Carlos din Madrid care începe cu motto-ul ”Non nova sed nove.” Nu universitatea în sine m-a făcut să zăbovesc asupra acestuia, chiar dacă vorbim de o instituție cu 38.000 de studenți înființată în 1996 (!), ci dictonul folosit drept motto.

Cele patru cuvinte în latină mă urmăresc din școala generală, când profesorul de latină a insistat mult pe înțelegerea acestei expresii. Simpla traducere poate nu spune mult, ”nu nou, ci într-un mod nou”, însă pentru mine a devenit un ghid în viața de zi cu zi. Am învățat atunci, și încerc să aplic și astăzi, că a fi constructiv și a face ceva durabil înseamnă nu neapărat să faci ceva complet nou, dar ceea ce faci să aducă o nouă abordare.

Ce înseamnă acest lucru pentru viața de zi cu zi? Ce bine ar fi dacă mai mulți dintre cei aflați în funcții de conducere, la orice nivel, al aplica spiritul acestui dicton! Orice schimbare la noi trebuie să fie totală și radicală. Rareori ne dăm un pas înapoi, pentru a vedea ce a fost bine și trebuie păstrat, și ce nu a fost bine și trebuie schimbat sau îmbunătățit. Vreau să fie foarte clar, sunt un adept al schimbării, însă al schimbării făcute cu cap, cu un plan, nu schimbarea de dragul schimbării.

Pentru a mă face mai bine înțeles, vă propun ca și în postarea precedentă să încercați să vă imaginați două organizații care funcționează pe principii diferite. Scenariul inițial este același: în urma alegerilor are loc o schimbare a echipei de conducere. de aici însă, lucrurile evoluează diferit.

Într-una dintre organizații, noua conducere are ca primă grijă înlocuirea și îndepărtarea tuturor persoanelor care au avut funcții de conducere în vechea legislatură și modifică toate principiile strategice și de management, doar pentru că erau ale ”celorlalți”. Nu contează că oamenii care primesc acum funcțiile de conducere nu sunt suficient de buni sau nu au nicio experiență, sunt ”oamenii noștri”. Nu contează că organizația nu poate suporta o schimbare totală și insuficient pregătiră a strategiei. Tot ceea ce contează este să se vadă că facem ceva nou. Uite așa se ajunge la opusul dictonului de la care am plecat, și anume la ”aceeași Mărie, cu altă pălărie”. De obicei, în acest tip de organizație nici nu prea este necesar să gândești, o face ”conducătorul iubit” pentru toți ceilalți. Este chiar periculos să gândești, s-ar putea interpreta că dorești să schimbi sistemul. De câte ori ați întâlnit acest scenariu până acum?

În cealaltă organizație, care este modelul meu de lucru, funcționează principiul ”Non nova sed nove.” Aici oamenii sunt evaluați în funcție de valoare și sunt păstrați dacă sunt buni și dacă sunt de acord să lucreze într-un mod nou și să-și însușească o nouă strategie. Vechea strategie este evaluată și sunt păstrate punctele ei bune, pe care se articulează cele noi și moderne, asigurând o continuitate sănătoasă și necesară. Este principiul altoiului care dă naștere unui pom nou și roditor, pornind de la unul mai puțin roditor, dar cu o rădăcină sănătoasă. În acest sistem gândirea critică are un rol foarte important, iar principiile respectului, valorii și transparenței sunt fundamentale (sper că nu devin utopic!). Dar evident, totul depinde și de organizație. Gândirea critică trebuie să aparțină fiecărui individ, participarea nu trebuie confundată cu implicarea, iar abordarea corectă a problemelor trebuie să transceadă interesului personal (acum chiar că sunt utopic!).

Cam atât despre nou și vechi. Și dacă veți căuta și alte puncte de vedere asupra acestui ”Non nova sed nove”, nu luați de bun ce scrie pe wikipedia în limba română. În nici un caz dictonul nu poate fi parafrazat prin ”nimic nou sub soare”!