Prietenii aduc fericirea!

În aceste zile port în suflet atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă și mă simt minunat cu familia alături, înconjurat de numeroși prieteni sau doar gândindu-mă la cei pe care, deși nu i-am văzut de mult, îi simt aproape. Mă relaxez citind și documentându-mă pentru proiectele viitoare. Astfel, am găsit astăzi un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Nottingham (da, nu râdeți, este vorba de cercetătorii britanici) dedicat relației dintre fericire și numărul de prieteni. Studiul are la bază răspunsurile obținute de la mai mult de 1700 de persoane, ceea ce confirmă rigurozitatea științifică.

Materialul, publicat de Daily Mail, se poate sintetiza în câteva cuvinte: persoanele care au mai mult de 10 prieteni apropiați au o mai mare probabilitate să fie fericiți, decât nefericiți. Mi-am numărat repede în gând prietenii apropiați și când am trecut de 10 am respirat ușurat: probabilistic vorbind, sunt un om fericit! După care, analizând mai în amănunt tema, mi-am pus două întrebări pe care vreau să le discutăm împreună.

Prima, și cea mai importantă, este: cum definim un prieten? Există în înțelepciunea populară numeroase zicale despre prietenie și numeroase citate ale unor oameni celebri despre acest subiect, însă după ce am citit câteva, am hotărât să încerc să dezvolt această temă prin prisma experienței mele, bazându-mă și pe ce au spus alții mai înțelepți decât mine.

În primul rând, trebuie realizată o ierarhizare. Pe primul loc, sunt prietenii de suflet. Sunt prietenii cu care relația se stabilește în mod natural și evoluează către o familiaritate caldă, lipsită de interese sau calcule meschine. Sunt oamenii a căror simplă prezență te înseninează și îți face ziua mai bună. Sunt aceia care îți dau o bucată din sufletul lor fără să îți ceară ceva în schimb. Sunt cei alături de care te simți bine fără nici un efort. Antoine de Saint-Exupery a dat poate cea mai bune definiție: “Prietenia este, în primul rând, pacea reciprocă şi zborul spiritului pe deasupra amănuntelor vulgare.”

Pe locul al doilea sunt prietenii de care ești legat prin preocupări comune. Sunt colegi, parteneri, colaboratori, oameni cu care împărtășești aceleași valori și care îți sunt alături și dincolo de interesele de moment. Sunt oamenii alături de care îți face plăcere să lucrezi și pe care te poți baza, nu doar în problemele care v-au adus împreună, ci și în viața de zi cu zi.

Am identificat și o a treia categorie de prieteni. Sunt cei care te susțin și îți sunt alături, chiar dacă poate nu ați schimbat mai mult de câteva conversații conjuncturale. Îi simți însă atunci când ai nevoie de ei și sunt foarte importanți din punct de vedere psihologic,  când știi că te poți baza pe sprijinul lor.

Oare ce este important când stabilești o relație de prietenie? ”Chimia” este cred foarte importantă, chiar dacă este ceva ce eu nu pot explica. De fapt, cred că nici nu ar trebui să încercăm să explicăm prietenia sau motivele unei prietenii. Aceasta ia naștere și se dezvoltă pur și simplu.

Cineva, la un moment dat, încerca să mă convingă să renunț la unul dintre prietenii mei deoarece este membrul unui partid politic și acest lucru îmi va dăuna. Mai târziu, a început să povestească la toți care stăteau să îl asculte că, datorită prietenului, acțiunile mele sunt influențate politic. Este evident că această persoană nu are prieteni (și, conform studiului de la care am pornit, este nefericit, statistic vorbind). Ar fi știut că relația de prietenie nu are nicio legătură cu politica, așa cum nu are cu interesul meschin. Ar fi văzut că am prieteni în toate partidele importante. Ar fi știut că prietenia adevărată vine din suflet, nu din interes. Iar în ceea ce privește influențarea, las faptele să vorbească. Așa cum am mai spus, singura politică pe care o fac este cea a instituției cu care m-am identificat în ultimii mai mult de 25 de ani.

Cea de-a doua întrebare este: cum sunt oamenii care nu au prieteni? Cercetătorii britanici spun că sunt nefericiți. Aristotel spunea că nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii. Și totuși, sunt oameni care nu pot avea prieteni. Sau cel puțin, nu din categoriile enumerate mai sus. Veșnic suspicioși, au senzația că toată lumea vrea ceva de la ei sau că ”îi sapă”. Extrem de orgolioși, nu acceptă decât prieteni de conjunctură care aprobă tot ce li se spune și ridică osanale. Cred că Ralph Waldo Emerson avea dreptate când spunea că „singura cale să ai un prieten este să fii unul.”

Subscriu și concluziei cercetătorilor britanici: oamenii care nu au prieteni sunt nefericiți.

Închei aici, deși simt că ar mai fi multe de spus despre acest subiect. Poate am să scriu altă dată despre prietenii falși.

Aceasta este ultima postare din 2015 și vreau să mulțumesc tuturor prietenilor mei pentru sprijin și ajutor. Fără voi nu aș fi reușit să ajung până aici! Purtând în suflet atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă, alături de familie și prieteni mă simt cu adevărat fericit.

Vă urez tuturor pace în suflete la acest sfârșit de an și un 2016 cu respect, valoare și transparență! La mulți ani!