Sobolanii si internetul
Da, oameni buni, șobolanii au învățat să folosească internetul. Mă rog, au învățat să șobolănească pe ici pe colo, suficient însă să aducă amenințarea unei noi ciume. Își agită mustățile în stânga și-n dreapta și ca orice animal care se respectă, mușcă atunci când se simte amenințat. Dar de preferință pe la spate, pentru că sunt și lași. Tim Berners-Lee, considerat inventatorul World Wide Web, declara doar cu câteva zile în urmă: "Fake things, false things tend to propagate more than truth and in a way maybe hatred tends to propagate in some cases more than love."
Da, așa este, șobolanii au învățat că ura viscerală se poate propaga mai ușor decât dragostea, minciuna poate acoperi adevărul, iar repetarea cuvintelor murdare acoperă lipsa dovezilor. Dar și șobolanii aceștia sunt de mai multe feluri. Din punctul meu de vedere (și sunt subiectiv), cei mai abjecți sunt cei care trimit mesaje anonime, se folosesc de anonimatul pe care îl permite mediul online pentru a-și împrăștia secrețiile fetide ieșite din creiere degenerate. Am văzut ieri o astfel de infecție scuipată în mod anonim în căsuțele de email ale unor prieteni, colegi și cunoscuți conținând informații SENZAȚIONALE despre mine, familia și prietenii mei. Nu le-am numărat, dar este probabil al șaselea sau al șaptelea mail de acest fel despre care am aflat în ultimul an, doldora de minciuni și ură, plin de erori de logică elementară (dar cine are nevoie de logică în minciună).
O prietenă pe care o respect foarte mult îmi spunea chiar astăzi că nu trebuie să îmi fac probleme din cauza asta pentru că oamenii care mă cunosc și-au format deja o părere și răvașele de acest gen nu reușesc să o schimbe. Ceea ce m-a făcut să mă întreb, oare șobolanii au prieteni? Nu cred, fiindcă le-ar fi frică să nu se muște unul pe altul când nu sunt atenți.
Un alt prieten îmi spunea să analizez materialul pentru a încerca să identific șobolanul. L-am citit cu batista la nas, plin de greață și atent la viruși (oamenii de știință au găsit 18 viruși noi analizând 133 de șobolani din New York) și nu am putut să nu remarc un stil cunoscut, fraze folosite cotidian, acuze și invective preferate. Adăugând mobilul acestei erupții de venin și faptul că șobolanul a avut acces la dosare de concurs (faptul că știe să citească nu-l face mai inteligent) și la alte informații nu tocmai publice, am putut elimina destul de mult din lista și așa scurtă. Din toată această poveste, un lucru mi se pare deosebit de grav. Cel/cei care se pretează la așa ceva, făcând dovada unei lipse absolute de morală, mâine își vor pune costumul, morga academică pe nas, și se vor duce să ”educe”, plini de importanța propriei persoane. Oare pe cine cred că mai mint?